cariere I contact
Passion for Printing  

DESPRE Tipar

 

Printarea este un proces de reproducere a textului şi a imaginilor, de obicei cu cerneală sau toner, pe hârtie utilizând o presă de tipar sau o imprimanta pt print digital. Acesta printare este adesea realizată ca un proces de scară industrială la tiraje medii  şi mici.

Printare color
Printarea sau imprimarea color este reproducerea unei imagini sau text de o anumita culoare (spre deosebire de printare alb-negru sau monocrom). Orice scena naturală sau fotografie color poate fi desfacuta optic în trei culori primare, roşu, verde şi albastru. Aceste culori in cantitati egale si maxime dau naştere la perceptia de alb, iar in proporţii diferite, dau naştere la senzaţiile vizuale din toate celelalte culori. Combinaţia de oricare doua culori primare aditive, în proporţie aproximativ egală dau naştere la o culoare secundară. Galben, cyan şi magenta sunt culori "de bază". Terţiar
Procesul de separare a culorilor
Procesul de separare a culorilor incepe prin separarea în roşu, verde, albastru  de către un scanner digital sau un aparat foto digital. Înainte de era imaginilor digitale exista metoda traditionala de a face fotografia de trei ori, folosind un filtru pentru fiecare culoare. Dupa toate acestea, rezultatul dorit este realizat de trei tonuri de gri, care reprezintă roşu, verde şi albastru (RGB), componente ale imaginii originale.
Următorul pas este de a inversa fiecare dintre aceste separări. Atunci când o imagine negativă a componentei roşu este realizata imaginea rezultată reprezintă componenta cyan a imaginii. De asemenea, din negativul componentelor verde şi albastru se obtine magenta şi respectiv galben.
Acest lucru se face deoarece cyan, magenta și galben (CMY) sunt culori primare substractive, și fiecare reprezintă cîte două din cele trei culori primare aditive (RGB), după ce o culoare primara aditiva a fost eliminată din lumina alba.
Cyan, magenta, şi galben sunt cele trei culori de bază folosite pentru reproducerea culorilor prin printare sau tipar digital. Atunci când aceste trei culori sunt folosite în diferite moduri de imprimare, printare digitala, rezultatul ar trebui să fie o reproducere rezonabil de fidela față de original, dar în practică acest lucru este mult mai dificil de realizat.
Datorită limitărilor din cerneluri, culorile inchise sunt murdare şi pătate. Pentru a rezolva această problemă, mai este necesară o separare pentru negru, care îmbunătăţeşte contrastul tonurile de gri şi umbrele imaginii. Există numeroase tehnici pentru a obţine această separare de negru din imaginea originală. Aceasta tehnica de imprimare este cunoscută ca CMYK ("K" vine de la cheie, un cuvânt folosit pentru placa de imprimare la negru).
In prezent metodele de tipar și print digital, nu mai au restricţii la spaţiul de culoare unic. Instalațiile moderne de printare sau imprimare pot printa fişiere care au fost realizate cu imagini utilizând moduri RGB sau CMYK. Abilitatile de reproducere a culorilor poate varia, iar procesul de obţinere a unor culori precise în cadrul unui model de culoare se numeşte potrivirea culorilor.

Screening-ul
"Screening", este un proces care reprezintă nuante mai deschise prin puncte  mici imprimate la densitati variabile si la cantitati reglabile de cerneală. Acest lucru este analog cu amestecarea de vopsea alba intr-o culoare pt a deschide (a lumina) culoarea. In printul digital nu exista culoare alba ci doar hirtia, care este considerata culoare în sine. În procesul de printare color, imaginea este descompusa in semitonuri pentru fiecare culoare de cerneală, si apoi sunt printate în succesiune. Imaginile, pentru fiecare culoare de baza sunt stabilite la unghiuri diferite, şi sunt alcatuite din puncte, care, prin iluzie optică, formeaza o imagine unitara.
Separatia de culoare este un proces prin care un document digital este separat in componente individuale pentru imprimarea color. Componentele sunt cele amintite mai sus, Cyan, Magenta, Yellow (galben) şi Black (negru), daca este vorba de procesul in 4 culori, existand si varianta de 6 culori. In acest process, fiecare dintre aceste culori se aplica pe o placă de imprimare. Placile se folosesc pentru combinarea culorilor de separatie pe hartie prin procesul numit tiparire. Pentru imprimarea cu ajutorul imprimantelor laser sau inkjet procesul este asemanator, insa nu se mai folosesc placi tipografice pentru transfer.
In procesul tipografic de separare a culorilor, fiecare culoare utilizata intr-un document este separata in cele 4 culori primare, CMYK, fiecare plan de culoare avand un anumit unghi. Fiecare dintre culorile primare este transpusa pe o placa de imprimare utilizata apoi pentru tiparire. O astfel de placa (de exemplu Cyan) contine toate elementele grafice ale paginii care au culoarea primara respectiva (in cazul exemplului, Cyan) de diverse tonalitati.
Modul de realizare a separatiilor de culoare, se realizeaza digital in functie de software-ul folosit pentru editare, cel al imprimantei RIP (imprimanta ce realizeaza filmul tipografic) sau software-ul CTP-ului (computer to plate – realizeaza direct placile tipografice, eliminand necesitatea filmul).

Gestionare a culorilor
În sistemele de prelucrare a imaginilor digitale, gestionarea culorilor este controlata de sistemele de conversie între reprezentările de culoare de la diverse dispozitive, cum ar fi scanerele de imagine, camere digitale, monitoare, imprimante, TV,etc.
Scopul principal al managementul de culoare este de a obtine un raport cit mai bun al caracteristicilor unei imagini ,pe dispozitive de preluare/redare a imaginilor color, de exemplu, culorile unui film ar trebui să apară la fel pe acelaşi calculator, pe un monitor LCD, pe un ecran TV cu plasmă sau tiparit ca poster. Gestionarea culorilor ajută la realizarea aceluiaşi aspect pe diverse dispozitive, cu condiţia ca dispozitivele sa fie capabile de a oferi reglaje pentru intensităţile de culoare.
Părţi ale acestei tehnologii sunt implementate în sistemul de operare (OS), bibliotecile ajutătoare şi dispozitive. Un punct de vedere eco-platformă de gestionare a culorilor este utilizarea unui sistem de CPI-compatibil cu gestionarea culorilor.

Color Management
Primarele aditive RGB care creaza culorile emisie sau captura si care prin combinarea a doua cate doua primare dau primarele substractive CMY
care creaza culoarea prin reflexie de pe un suport si absorb complet aditiva careia i se “opun”.
Amandoua spatiile de culoare sunt moduri (retete) de compozitie din trei ingrediente pentruaa obtine o culoare specifica, iar datorita faptului ca sunt dependente de echipamentul care le reda sau de observatorul care le percepe nu pot fi utilizate pentru masurarea sau comunicarea culorilor fara un sistem de referinta.
Din nevoia de a reprezenta mai bine culorile s-a propus un model tridimensional HSL, unde H(Hue) este nuanta (ex. Rosu, galben, portocaliu, etc), S este saturatia (consistenta, stralucirea sau lipsa ei), iar L este luminozitatea (luminoasa sau intunecata).
Utilitatea acestui sistem tridimensional se evidentiaza la descrierea gamutului* unui echipament sau observator, ajuta la deducerea relatiei dintre doua sau mai multe culori, si, cel mai important, ajuta la comunicarea culorii, dar pentru asta trebuiesc luate in calcul si standardizate cele trei elemente care definesc culoarea: observatorul, lumina si echipamentul standardizat de masurare.

GAMUT SI PROFILE DE CULOARE
Datorita nevoii de standardizare a informatiilor de culoare s-au definit mai multe spatii de culoare tridimensionale, printre care, cel mai utilizat, este L*a*b . S-au mai definit doi observatori standard: in 1931 observatorul standard cu canp vizual de 2° si in 1976 observatorul standard aditional cu camp de 10°.
In ceea ce priveste lumina s-au impartit sursele de lumina in 4 categorii:
* A - lumina incandescenta de ~ 2856° K
* B - lumina directa a soarelui de ~ 4874° K
* C - lumina indirecta a soarelui de ~ 6774° K
* D - lumina standard utilizata in industria grafica (D50, D65)
Plecand de la aceste informatii standardizate (Lab, observator si lumina), International Color Consortium a creat si promoveaza profilele de culoare (ICC profiles)

Gamutul reprezinta multitudinea de culori (nuante) pe care un echipament / observator le poate reproduce / percepe. Comunicarea acestui gamut se realizeaza cu ajutotul unui profil de culoare specific
echipamentului / observatorului respectiv.
Profilul de culoare (ICC) este “un tabel” care defineste culorile reproductibile (perceptibile) in functie de un observator standard (2° sau 10°), de lumina standard (D50 sau D65) si de valorile standard Lab. Acesta se realizeaza utilizand un spectrofotometru si un software specializat.
Respensabil pentru interpretarea si conversia profileleor de culoare este engine-ul CMM(Color Management Module). Acesta este de regula integrat in OS-ul folosit sau vine cu principalele aplicatii grafice

Formate de imagine
Formate de fişiere imagine sunt mijloace standardizate de organizare şi stocare a imaginilor digitale. Fişierele de imagine sunt compuse din date digitale într-unul din aceste formate, care pot fi rasterizate pentru utilizarea pe un monitor de computer sau printer digital. Un format de fişier de imagine poate stoca date în mod comprimat, necomprimat, sau formate vectoriale. Odată rasterizata, o imagine devine o reţea de pixeli, cu un număr de biţi pentru a desemna adâncime de culoare.
Fişiere imagine
În general vorbind, în imagini raster, dimensiunea imaginii este pozitiv corelată cu numărul de pixeli şi adâncimea de culoare. Imaginile pot fi comprimate în diferite moduri, comprimarea folosind un algoritm care stochează o reprezentare exactă sau o aproximare a imaginii originale într-un număr cit mai mic de bytes, si care poate fi extinsa din nou la forma sa necomprimata, cu un algoritm de decompresie corespunzător. Vom avea compresii diferite, avind in vedere algoritmul de comprimare folosit, pentru o imagine in functie de formatul sau tipul de imagine finala. Anumite formate cu un anume gen de compresie, poate duce la dimensiuni mai mici de fişiere comprimate. Această caracteristică, duce la dimensiuni de fişier mici fără pierderi semnificative de calitate. De exemplu, imaginile simple, pot fi comprimate într-un format GIF sau PNG şi vor rezulta fişiere de dimensiune mai mică decât la un format Jpeg.
Imagini vectoriale
Spre deosebire de imaginile raster, acest tip de imagini pot fi de orice dimensiune independent de adincimea de culoare sau numarul de pixeli per inch. Mărimea fişierului creşte doar cu adăugarea de mai multi vectori.

Formate de fişiere grafice
JPEG (Joint Photographic Experts Group) este o metodă de compresie unde imaginile sunt stocate în formatul de fişier JPEG. Compresia JPEG este o compresie cu pierderi de informatie si de calitate. Extensia este JPG sau JPEG. Aproape orice aparat de fotografiat digital poate salva imaginile în format JPEG, care suportă 8-bit la tonuri de gri şi 24-biţi la imagini color (8 biţi pt fiecare culoare roşu, verde şi albastru). JPEG aplică o compresie cu pierderi de calitate la imagini, dar care pot duce la o reducere semnificativă a dimensiunii fişierului. Când nu este prea mare compresia nu este afectata sensibil calitatea imaginii, dar fişiere JPEG pot suferi degradari atunci când în mod repetat fisierul este editat şi salvat.
TIFF (Tagged Image File Format)
Formatul este un format flexibil, care salvează în mod normal, 8 biţi sau 16 biţi per culoare (roşu, verde, albastru), folosind de obicei TIFF sau TIF ca extensie de nume. La fisierele TIFF flexibilitatea poate fi atât un avantaj şi un dezavantaj, deoarece nu exista un interpretor care citeste orice tip de fişier TIFF. TIFF-urile pot fi cu pierderi sau fără pierderi de calitate a imaginii. Unele camere digitale pot salva în format TIFF, folosind algoritmul de compresie LZW pentru pierderile de stocare. Formatul de imagine TIFF nu este larg acceptat de browsere web. TIFF rămâne ca un fişier standard pentru imagini, larg acceptat, in domeniul printului digital si al tiparului offset. Fisierele TIFF pot fi CMYK sau RGB sau in tonuri de gri.
PNG (Portable Network Graphics), formatul de fişier a fost creat ca open-source succesor al formatului GIF. Formatul PNG acceptă TrueColor (16 milioane de culori), în timp ce GIF acceptă numai 256 de culori. PNG excelează atunci când imaginea are zone mari, colorate uniform. Fiind un fisier fără pierderi semnificative, PNG este cel mai utilizat tip de fisier in domeniul web. PNG oferă un schimb liber de patente pentru GIF şi poate înlocui, de asemenea, multe utilizări comune ale TIFF. Indexat-color, în tonuri de gri, iar imaginile TrueColor sunt suportate, plus un canal alfa opţional.
PNG este conceput să funcţioneze bine în aplicaţii de vizionare online, cum ar fi browsere web, astfel încât este complet streamable cu o opţiune de afişare progresivă. PNG este robust, oferind atât plin verificarea integrităţii fişierului şi de detectare a erorilor de transmisie simplu comune. De asemenea, PNG poate stoca date şi gama cromatica a culorilor îmbunătăţită de adaptare pe platforme eterogene. Formate animate derivate din PNG sunt MNG şi APNG. Acesta din urmă este susţinută de Mozilla Firefox şi Opera şi este compatibil cu PNG.
GIF (Graphics Interchange Format) este limitată la o paleta de 8-biţi, sau 256 de culori. Acest lucru face ca formatul GIF sa fie adecvat pentru stocarea grafică cu relativ puţine culori, cum ar fi diagrame simple, forme, logo-uri si imagini de desen animat. Formatul GIF acceptă animaţie şi este încă utilizat pe scară largă pentru a oferi efecte de animaţie. Se foloseşte, de asemenea, o comprimare fără pierderi, care este mult mai eficientă atunci când zone mari au o singură culoare, şi ineficiente pentru imagini detaliate sau imagini intercalate.
BMP (Windows Bitmap) se ocupă de fişiere grafice în sistemul de operare Microsoft Windows. De obicei, fişierele BMP sunt comprimate, prin urmare, ele sunt mari, avantajul este simplitatea lor şi acceptare largă în programele Windows.
PSD
Fişierele Photoshop au extensia de fişier implicita ca PSD, care vine de la prescurtarea "document Photoshop." Un fişier PSD stochează o imagine cu suport pentru cele mai multe opţiuni de imagini disponibile în Photoshop. Acestea includ straturi cu măşti, spatii de culoare, profile ICC, modul CMYK (utilizat pentru print digital sau tipar offset), transparenţă, text, canale alfa si culori speciale, căi de tăiere, şi setările in două nuanţe. Acest lucru este în contrast cu multe formate de fişiere (de exemplu JPG sau GIF), care limitează conţinutul pentru a asigura funcţionalitatea si comprimarea.
Datorită popularităţii Photoshop, fişierele PSD sunt utilizate pe scară largă şi susţinute într-o anumită măsură, de cele mai multe programe de grafica sau de editare. Pot fi exportate către şi de la Adobe Illustrator, Adobe Premiere Pro, After şi oferă moduri non-liniare de editare şi servicii de efecte speciale, cum ar fi fundal, texturi, şi aşa mai departe, pentru televiziune , film şi web. Caracteristica primară a Photoshop este ca editor de imagine pixel-based, spre deosebire de editoarele de imagini vectoriale. Cu toate acestea, Photoshop, de asemenea, permite crearea, încorporarea, şi manipularea de grafică vectorială, prin instrumente de scris, instrumente de formă, instrumente de tip, şi funcţii inteligente obiect. Aceste instrumente şi comenzi sunt convenabile atunci când doriţi să combinaţi imagini pixel şi vectori într-un  singur document Photoshop. Cu toate acestea, dacă doriţi să creaţi grafică vectorială complexa, cu numeroase forme si culori, puteţi utiliza software special pentru acest scop, cum ar fi Adobe Illustrator, CorelDraw sau Xara Designer Pro.

Grafică vectorială
Grafica vectoriala utilizeaza primitive geometrice, cum ar fi puncte, linii si poligoane, care sunt bazate pe expresii matematice, pentru a reprezenta imagini în grafica pe calculator. "Vector", în acest context, presupune mai mult decât o linie dreaptă.
Grafica vectorială se bazează pe imagini realizate din vectori care trec prin puncte numite noduri. Fiecare dintre aceste puncte are o poziţie relativa cu privire la axele x şi y ale planului de lucru. Fiecare punct, de asemenea, este element  dintr-o baza de date, inclusiv locaţia de punct în spaţiul de lucru şi direcţia vectorului (care este ceea ce defineşte sensul). Fiecarui element ii poate fi atribuită o culoare, o formă, o grosime şi, de asemenea, o umplere. Acest lucru nu afectează dimensiunea fişierelor într-un mod substanţial, deoarece toate informaţiile se află în structura sa.
Există cazuri când se lucrează cu instrumente şi formate vectoriale şi cazuri când se lucrează cu instrumente de raster şi fisiere, există momente când ambele formate vin împreună. O înţelegere a avantajelor si limitarilor fiecarei tehnologii şi relaţia dintre ele este cea mai eficientă cale de lucru pentru o  printare digitala de calitate.
Elementele  vectoriale sunt ideale pentru printul digital. Deoarece fisierul vectorial este alcătuit dintr-o serie de curbe matematice, se va printa foarte precis chiar şi atunci când sunt redimensionate. De exemplu, se poate imprima un logo vector pe un format A4, apoi putem mari logo-ul vector atit cit ne permite dimensiunea maxima de printare fara alteram calitatea printata.

Unitatea de măsura a rezoluţiei
Un termen mai este de pixeli pe inch. Ecranele video sunt aproape universal evaluate in puncte. Acestea se referă la distanţa dintre sub-pixelii roşu, verde şi albastru, iar 3 puncte alcătuiesc un pixel. Producatorii de monitoare folosesc termenul de "dot trio", de măsurare a distanţei dintre centrele de grupuri adiacente de trei puncte / dreptunghiuri / pătrate de pe ecran CRT. Monitoare folosesc de obicei tvalori de 0,39, 0.33, 0.32, 0.29, 0.27, 0.25, si de 0,22 mm.
DPI nu este utilizat pentru a descrie numărul de puncte per inch într-un print digital. Până la un punct, imprimante cu DPI mai mare produce rezultate mai clare şi mai detaliate. O imprimantă nu are neapărat o singură măsurare DPI, este dependentă de modul de imprimare, care este, de obicei, influenţată de setările driverelor. Intervalul de DPI acceptat de către o imprimantă este dependent de tipul imprimantei si de tehnologia de printare. O imprimanta matriceala, de exemplu, foloseste o panglică cu cerneală, şi are o rezoluţie relativ mică, de obicei, în intervalul de 60 - 90 DPI. O imprimanta cu jet de cerneala prin duzele spray-uri are o rezolutie de 300-600 DPI . O imprimantă cu laser, care aplică toner printr-o încărcare electrostatică controlată, poate printa în intervalul de 600 la 1800 DPI.
Măsurarea rezolutiei unei imprimante de multe ori trebuie să fie considerabil mai mare decât rezolutia unui ecran video, în scopul de a avea rezultate de calitate superioara.
Procesul de imprimare sau print digital ar putea necesita o zona de patru până la şase puncte în scopul de a reproduce fidel culoarea conţinută într-un singur pixel. O imagine care este de 100 de pixeli poate necesita o dimensiune de 400 la 600 de puncte în lăţime, la printare digital. In cazul în care imaginea are 100 × 100 pixeli, pentru a fi imprimata în interiorul unui pătrat de un inch, imprimanta trebuie să fie capabila de o rezolutie de 400 - 600 puncte pe inch, în scopul de a reproduce, prin print digital, cu exactitate imaginea.

DPI sau PPI în fişiere digitale de imagine
DPI se referă la densitatea fizică de puncte a unei imagini atunci când aceasta este reprodusă ca o entitate fizică, reală, de exemplu printate digital pe hârtie, sau afişate pe un monitor. O imagine digitala stocata nu are dimensiuni fizice inerente, măsurate în inci sau centimetri. Unele formate digitale de fişiere pot înregistra o valoare DPI, sau mai frecvent un PPI (pixeli per inch), valoare, care urmează să fie utilizata la printarea digitala a imaginii. Aceasta valoare permite imprimantei sa cunoasca dimensiunea dorită a imaginii, sau în cazul imaginilor scanate, dimensiunea obiectului original scanat. De exemplu, o imagine bitmap poate măsura 1000 × 1000 pixeli va avea o rezoluţie de 1 megapixeli. O imagine poate fi, de asemenea, reformata pentru a modifica numărul de pixeli şi, prin urmare, dimensiunea sau rezoluţia imaginii, dar acest lucru este destul de diferit de la stabilirea pur şi simplu a unei noi rezolutii pentru fişier.
Pentru imagini vectoriale, nu există un echivalent de re-eşantionare a unei imagini atunci când aceasta este redimensionată, şi nu există nici PPI în fişier, deoarece acesta este independent de rezoluţie (printuri la fel de bune la toate dimensiunile). Alte formate, cum ar fi PDF, sunt în primul rând formate vectoriale, care pot avea elementebitmap inserate în ele. În aceste formate rezolutia este ajustata pentru a se potrivi atunci când dimensiunea de imprimare ţintă a fişierului este schimbata.

Procesul de tipar offset
Cel mai comun tip de offset este derivat din procesul de fotografie de compensare, care implică si substanţe chimice sensibile la lumina şi tehnici fotografice pentru a transfera imagini şi din materiale originale pe plăci de tipar. În utilizarea curentă materialele originale pot fi elemente foto şi text. Cu toate acestea, este mult mai obisnuit ca materialul sursă sa existe doar ca fisier într-un sistem de editare digitală.
Imprimarea offset pe o pagină de hartie este de obicei folosita pentru imprimarea de ziare şi reviste pentru producţia de mare viteză.
Cerneala este transferată de la conducta de cerneală pe hârtie, în mai multe etape: conductă de cerneală - role ductor - role de distributie – role de transfer – rola cu cauciuc pentru transferul de cerneala de pe role pe placa de imprimare - placa de imprimare – hirtie.

Procesul de imprimare
Procesul actual de tiparire este destul de complicat. Una dintre funcţiile cele mai importante în procesul de producţie este pre-press-ul. In această etapă se asigură că toate fişierele sunt procesate în mod corect pentru tipărire sau print digital. Aceasta include convertirea la modelul propriu de culoare CMYK, finalizarea fisierelor, precum şi crearea de plăci pentru fiecare culoare.

Pentru informatii suplimentare va rugam sa ne contactati: office@myprintshop.ro
1. Acceptam fisiere pentru print digital sau tipar offset in format: TIFF, JPEG, PDF, Corel Draw, Corel PhotoPaint, Adobe Photoshop, Adobe Illustrator, Adobe InDesign, Excel, Word, Power Point, Open Office, Publisher, etc.
2. Acceptam plata lunar pe baza unui contract, pentru prestari servicii de print digital
3. Transport GRATUIT in Bucuresti, p
entru comenzi de print digital ce depasesc 250 Ron
4. Acoperire nationala in maxim 24 ore
5. Comanda minima pentru print digital este de 50 Ron
Copyright MyPrintshop 2005. Toate drepturile rezervate.
 

Print Digital Color si Alb/Negru

  Print Digital A4, A3, A3+
Tipar Digital/Offset
Multiplicare CD/DVD

  Carti de vizita I Afise
Pliante I Mape I Brosuri
Calendare I Felicitari
Flyere I Plicuri I Invitatii
CD/DVD I Coperti CD/DVD
Laminare I Biguire I Îndosariere

  Cerere Oferta
Oferta Printabila
Templates Download

telefon: 0726.124.641
email: office@myprintshop.ro
Share |
 
RSS Feed Facebook Twitter MySpace Netlog delicious