INFORMATII GENERALE DESPRE TIPAR DIGITAL SI OFFSET

Printare
Printarea este un proces de reproducere a textului şi a imaginilor, de obicei cu cerneală sau toner, pe hârtie utilizând o presă de tipar sau o imprimanta pt print digital. Acesta printare este adesea realizată ca un proces de scară industrială la tiraje medii  şi mici.

Printare color
Printarea sau imprimarea color este reproducerea unei imagini sau text de o anumita culoare (spre deosebire de printare alb-negru sau monocrom). Orice scena naturală sau fotografie color poate fi desfacuta optic în trei culori primare, roşu, verde şi albastru. Aceste culori in cantitati egale si maxime dau naştere la perceptia de alb, iar in proporţii diferite, dau naştere la senzaţiile vizuale din toate celelalte culori. Combinaţia de oricare doua culori primare aditive, în proporţie aproximativ egală dau naştere la o culoare secundară. Galben, cyan şi magenta sunt culori „de bază”. Terţiar

Procesul de separare a culorilor
Procesul de separare a culorilor incepe prin separarea în roşu, verde, albastru  de către un scanner digital sau un aparat foto digital. Înainte de era imaginilor digitale exista metoda traditionala de a face fotografia de trei ori, folosind un filtru pentru fiecare culoare. Dupa toate acestea, rezultatul dorit este realizat de trei tonuri de gri, care reprezintă roşu, verde şi albastru (RGB), componente ale imaginii originale.
Următorul pas este de a inversa fiecare dintre aceste separări. Atunci când o imagine negativă a componentei roşu este realizata imaginea rezultată reprezintă componenta cyan a imaginii. De asemenea, din negativul componentelor verde şi albastru se obtine magenta şi respectiv galben.
Acest lucru se face deoarece cyan, magenta și galben (CMY) sunt culori primare substractive, și fiecare reprezintă cîte două din cele trei culori primare aditive (RGB), după ce o culoare primara aditiva a fost eliminată din lumina alba.
Cyan, magenta, şi galben sunt cele trei culori de bază folosite pentru reproducerea culorilor prin printare sau tipar digital. Atunci când aceste trei culori sunt folosite în diferite moduri de imprimare, printare digitala, rezultatul ar trebui să fie o reproducere rezonabil de fidela față de original, dar în practică acest lucru este mult mai dificil de realizat.

Datorită limitărilor din cerneluri, culorile inchise sunt murdare şi pătate. Pentru a rezolva această problemă, mai este necesară o separare pentru negru, care îmbunătăţeşte contrastul tonurile de gri şi umbrele imaginii. Există numeroase tehnici pentru a obţine această separare de negru din imaginea originală. Aceasta tehnica de imprimare este cunoscută ca CMYK („K” vine de la cheie, un cuvânt folosit pentru placa de imprimare la negru).
In prezent metodele de tipar și print digital, nu mai au restricţii la spaţiul de culoare unic. Instalațiile moderne de printare sau imprimare pot printa fişiere care au fost realizate cu imagini utilizând moduri RGB sau CMYK. Abilitatile de reproducere a culorilor poate varia, iar procesul de obţinere a unor culori precise în cadrul unui model de culoare se numeşte potrivirea culorilor.

Screening-ul
„Screening”, este un proces care reprezintă nuante mai deschise prin puncte  mici imprimate la densitati variabile si la cantitati reglabile de cerneală. Acest lucru este analog cu amestecarea de vopsea alba intr-o culoare pt a deschide (a lumina) culoarea. In printul digital nu exista culoare alba ci doar hirtia, care este considerata culoare în sine. În procesul de printare color, imaginea este descompusa in semitonuri pentru fiecare culoare de cerneală, si apoi sunt printate în succesiune. Imaginile, pentru fiecare culoare de baza sunt stabilite la unghiuri diferite, şi sunt alcatuite din puncte, care, prin iluzie optică, formeaza o imagine unitara.

Separatia de culoare este un proces prin care un document digital este separat in componente individuale pentru imprimarea color. Componentele sunt cele amintite mai sus, Cyan, Magenta, Yellow (galben) şi Black (negru), daca este vorba de procesul in 4 culori, existand si varianta de 6 culori. In acest process, fiecare dintre aceste culori se aplica pe o placă de imprimare. Placile se folosesc pentru combinarea culorilor de separatie pe hartie prin procesul numit tiparire. Pentru imprimarea cu ajutorul imprimantelor laser sau inkjet procesul este asemanator, insa nu se mai folosesc placi tipografice pentru transfer.
In procesul tipografic de separare a culorilor, fiecare culoare utilizata intr-un document este separata in cele 4 culori primare, CMYK, fiecare plan de culoare avand un anumit unghi. Fiecare dintre culorile primare este transpusa pe o placa de imprimare utilizata apoi pentru tiparire. O astfel de placa (de exemplu Cyan) contine toate elementele grafice ale paginii care au culoarea primara respectiva (in cazul exemplului, Cyan) de diverse tonalitati.
Modul de realizare a separatiilor de culoare, se realizeaza digital in functie de software-ul folosit pentru editare, cel al imprimantei RIP (imprimanta ce realizeaza filmul tipografic) sau software-ul CTP-ului (computer to plate – realizeaza direct placile tipografice, eliminand necesitatea filmul).

Gestionare a culorilor
În sistemele de prelucrare a imaginilor digitale, gestionarea culorilor este controlata de sistemele de conversie între reprezentările de culoare de la diverse dispozitive, cum ar fi scanerele de imagine, camere digitale, monitoare, imprimante, TV,etc.
Scopul principal al managementul de culoare este de a obtine un raport cit mai bun al caracteristicilor unei imagini ,pe dispozitive de preluare/redare a imaginilor color, de exemplu, culorile unui film ar trebui să apară la fel pe acelaşi calculator, pe un monitor LCD, pe un ecran TV cu plasmă sau tiparit ca poster. Gestionarea culorilor ajută la realizarea aceluiaşi aspect pe diverse dispozitive, cu condiţia ca dispozitivele sa fie capabile de a oferi reglaje pentru intensităţile de culoare.
Părţi ale acestei tehnologii sunt implementate în sistemul de operare (OS), bibliotecile ajutătoare şi dispozitive. Un punct de vedere eco-platformă de gestionare a culorilor este utilizarea unui sistem de CPI-compatibil cu gestionarea culorilor.

Color Management
Primarele aditive RGB care creaza culorile emisie sau captura si care prin combinarea a doua cate doua primare dau primarele substractive CMY
care creaza culoarea prin reflexie de pe un suport si absorb complet aditiva careia i se “opun”.
Amandoua spatiile de culoare sunt moduri (retete) de compozitie din trei ingrediente pentruaa obtine o culoare specifica, iar datorita faptului ca sunt dependente de echipamentul care le reda sau de observatorul care le percepe nu pot fi utilizate pentru masurarea sau comunicarea culorilor fara un sistem de referinta.
Din nevoia de a reprezenta mai bine culorile s-a propus un model tridimensional HSL, unde H(Hue) este nuanta (ex. Rosu, galben, portocaliu, etc), S este saturatia (consistenta, stralucirea sau lipsa ei), iar L este luminozitatea (luminoasa sau intunecata).
Utilitatea acestui sistem tridimensional se evidentiaza la descrierea gamutului* unui echipament sau observator, ajuta la deducerea relatiei dintre doua sau mai multe culori, si, cel mai important, ajuta la comunicarea culorii, dar pentru asta trebuiesc luate in calcul si standardizate cele trei elemente care definesc culoarea: observatorul, lumina si echipamentul standardizat de masurare.

GAMUT SI PROFILE DE CULOARE
Datorita nevoii de standardizare a informatiilor de culoare s-au definit mai multe spatii de culoare tridimensionale, printre care, cel mai utilizat, este L*a*b . S-au mai definit doi observatori standard: in 1931 observatorul standard cu canp vizual de 2° si in 1976 observatorul standard aditional cu camp de 10°.
In ceea ce priveste lumina s-au impartit sursele de lumina in 4 categorii:
* A – lumina incandescenta de ~ 2856° K
* B – lumina directa a soarelui de ~ 4874° K
* C – lumina indirecta a soarelui de ~ 6774° K
* D – lumina standard utilizata in industria grafica (D50, D65)
Plecand de la aceste informatii standardizate (Lab, observator si lumina), International Color Consortium a creat si promoveaza profilele de culoare (ICC profiles)

Gamutul reprezinta multitudinea de culori (nuante) pe care un echipament / observator le poate reproduce / percepe. Comunicarea acestui gamut se realizeaza cu ajutotul unui profil de culoare specific
echipamentului / observatorului respectiv.
Profilul de culoare (ICC) este “un tabel” care defineste culorile reproductibile (perceptibile) in functie de un observator standard (2° sau 10°), de lumina standard (D50 sau D65) si de valorile standard Lab. Acesta se realizeaza utilizand un spectrofotometru si un software specializat.
Respensabil pentru interpretarea si conversia profileleor de culoare este engine-ul CMM(Color Management Module). Acesta este de regula integrat in OS-ul folosit sau vine cu principalele aplicatii grafice

Formate de imagine
Formate de fişiere imagine sunt mijloace standardizate de organizare şi stocare a imaginilor digitale. Fişierele de imagine sunt compuse din date digitale într-unul din aceste formate, care pot fi rasterizate pentru utilizarea pe un monitor de computer sau printer digital. Un format de fişier de imagine poate stoca date în mod comprimat, necomprimat, sau formate vectoriale. Odată rasterizata, o imagine devine o reţea de pixeli, cu un număr de biţi pentru a desemna adâncime de culoare.

Fişiere imagine
În general vorbind, în imagini raster, dimensiunea imaginii este pozitiv corelată cu numărul de pixeli şi adâncimea de culoare. Imaginile pot fi comprimate în diferite moduri, comprimarea folosind un algoritm care stochează o reprezentare exactă sau o aproximare a imaginii originale într-un număr cit mai mic de bytes, si care poate fi extinsa din nou la forma sa necomprimata, cu un algoritm de decompresie corespunzător. Vom avea compresii diferite, avind in vedere algoritmul de comprimare folosit, pentru o imagine in functie de formatul sau tipul de imagine finala. Anumite formate cu un anume gen de compresie, poate duce la dimensiuni mai mici de fişiere comprimate. Această caracteristică, duce la dimensiuni de fişier mici fără pierderi semnificative de calitate. De exemplu, imaginile simple, pot fi comprimate într-un format GIF sau PNG şi vor rezulta fişiere de dimensiune mai mică decât la un format Jpeg.

Imagini vectoriale
Spre deosebire de imaginile raster, acest tip de imagini pot fi de orice dimensiune independent de adincimea de culoare sau numarul de pixeli per inch. Mărimea fişierului creşte doar cu adăugarea de mai multi vectori.

Formate de fişiere grafice
JPEG (Joint Photographic Experts Group) este o metodă de compresie unde imaginile sunt stocate în formatul de fişier JPEG. Compresia JPEG este o compresie cu pierderi de informatie si de calitate. Extensia este JPG sau JPEG. Aproape orice aparat de fotografiat digital poate salva imaginile în format JPEG, care suportă 8-bit la tonuri de gri şi 24-biţi la imagini color (8 biţi pt fiecare culoare roşu, verde şi albastru). JPEG aplică o compresie cu pierderi de calitate la imagini, dar care pot duce la o reducere semnificativă a dimensiunii fişierului. Când nu este prea mare compresia nu este afectata sensibil calitatea imaginii, dar fişiere JPEG pot suferi degradari atunci când în mod repetat fisierul este editat şi salvat.
TIFF (Tagged Image File Format)
Formatul este un format flexibil, care salvează în mod normal, 8 biţi sau 16 biţi per culoare (roşu, verde, albastru), folosind de obicei TIFF sau TIF ca extensie de nume. La fisierele TIFF flexibilitatea poate fi atât un avantaj şi un dezavantaj, deoarece nu exista un interpretor care citeste orice tip de fişier TIFF. TIFF-urile pot fi cu pierderi sau fără pierderi de calitate a imaginii. Unele camere digitale pot salva în format TIFF, folosind algoritmul de compresie LZW pentru pierderile de stocare. Formatul de imagine TIFF nu este larg acceptat de browsere web. TIFF rămâne ca un fişier standard pentru imagini, larg acceptat, in domeniul printului digital si al tiparului offset. Fisierele TIFF pot fi CMYK sau RGB sau in tonuri de gri.

PNG (Portable Network Graphics), formatul de fişier a fost creat ca open-source succesor al formatului GIF. Formatul PNG acceptă TrueColor (16 milioane de culori), în timp ce GIF acceptă numai 256 de culori. PNG excelează atunci când imaginea are zone mari, colorate uniform. Fiind un fisier fără pierderi semnificative, PNG este cel mai utilizat tip de fisier in domeniul web. PNG oferă un schimb liber de patente pentru GIF şi poate înlocui, de asemenea, multe utilizări comune ale TIFF. Indexat-color, în tonuri de gri, iar imaginile TrueColor sunt suportate, plus un canal alfa opţional.
PNG este conceput să funcţioneze bine în aplicaţii de vizionare online, cum ar fi browsere web, astfel încât este complet streamable cu o opţiune de afişare progresivă. PNG este robust, oferind atât plin verificarea integrităţii fişierului şi de detectare a erorilor de transmisie simplu comune. De asemenea, PNG poate stoca date şi gama cromatica a culorilor îmbunătăţită de adaptare pe platforme eterogene. Formate animate derivate din PNG sunt MNG şi APNG. Acesta din urmă este susţinută de Mozilla Firefox şi Opera şi este compatibil cu PNG.

GIF (Graphics Interchange Format) este limitată la o paleta de 8-biţi, sau 256 de culori. Acest lucru face ca formatul GIF sa fie adecvat pentru stocarea grafică cu relativ puţine culori, cum ar fi diagrame simple, forme, logo-uri si imagini de desen animat. Formatul GIF acceptă animaţie şi este încă utilizat pe scară largă pentru a oferi efecte de animaţie. Se foloseşte, de asemenea, o comprimare fără pierderi, care este mult mai eficientă atunci când zone mari au o singură culoare, şi ineficiente pentru imagini detaliate sau imagini intercalate.

BMP (Windows Bitmap) se ocupă de fişiere grafice în sistemul de operare Microsoft Windows. De obicei, fişierele BMP sunt comprimate, prin urmare, ele sunt mari, avantajul este simplitatea lor şi acceptare largă în programele Windows.

PSD Fişierele Photoshop au extensia de fişier implicita ca PSD, care vine de la prescurtarea „document Photoshop.” Un fişier PSD stochează o imagine cu suport pentru cele mai multe opţiuni de imagini disponibile în Photoshop. Acestea includ straturi cu măşti, spatii de culoare, profile ICC, modul CMYK (utilizat pentru print digital sau tipar offset), transparenţă, text, canale alfa si culori speciale, căi de tăiere, şi setările in două nuanţe. Acest lucru este în contrast cu multe formate de fişiere (de exemplu JPG sau GIF), care limitează conţinutul pentru a asigura funcţionalitatea si comprimarea.
Datorită popularităţii Photoshop, fişierele PSD sunt utilizate pe scară largă şi susţinute într-o anumită măsură, de cele mai multe programe de grafica sau de editare. Pot fi exportate către şi de la Adobe Illustrator, Adobe Premiere Pro, After şi oferă moduri non-liniare de editare şi servicii de efecte speciale, cum ar fi fundal, texturi, şi aşa mai departe, pentru televiziune , film şi web. Caracteristica primară a Photoshop este ca editor de imagine pixel-based, spre deosebire de editoarele de imagini vectoriale. Cu toate acestea, Photoshop, de asemenea, permite crearea, încorporarea, şi manipularea de grafică vectorială, prin instrumente de scris, instrumente de formă, instrumente de tip, şi funcţii inteligente obiect. Aceste instrumente şi comenzi sunt convenabile atunci când doriţi să combinaţi imagini pixel şi vectori într-un  singur document Photoshop. Cu toate acestea, dacă doriţi să creaţi grafică vectorială complexa, cu numeroase forme si culori, puteţi utiliza software special pentru acest scop, cum ar fi Adobe Illustrator, CorelDraw sau Xara Designer Pro.

Grafică vectorială
Grafica vectoriala utilizeaza primitive geometrice, cum ar fi puncte, linii si poligoane, care sunt bazate pe expresii matematice, pentru a reprezenta imagini în grafica pe calculator. „Vector”, în acest context, presupune mai mult decât o linie dreaptă.
Grafica vectorială se bazează pe imagini realizate din vectori care trec prin puncte numite noduri. Fiecare dintre aceste puncte are o poziţie relativa cu privire la axele x şi y ale planului de lucru. Fiecare punct, de asemenea, este element  dintr-o baza de date, inclusiv locaţia de punct în spaţiul de lucru şi direcţia vectorului (care este ceea ce defineşte sensul). Fiecarui element ii poate fi atribuită o culoare, o formă, o grosime şi, de asemenea, o umplere. Acest lucru nu afectează dimensiunea fişierelor într-un mod substanţial, deoarece toate informaţiile se află în structura sa.
Există cazuri când se lucrează cu instrumente şi formate vectoriale şi cazuri când se lucrează cu instrumente de raster şi fisiere, există momente când ambele formate vin împreună. O înţelegere a avantajelor si limitarilor fiecarei tehnologii şi relaţia dintre ele este cea mai eficientă cale de lucru pentru o  printare digitala de calitate.
Elementele  vectoriale sunt ideale pentru printul digital. Deoarece fisierul vectorial este alcătuit dintr-o serie de curbe matematice, se va printa foarte precis chiar şi atunci când sunt redimensionate. De exemplu, se poate imprima un logo vector pe un format A4, apoi putem mari logo-ul vector atit cit ne permite dimensiunea maxima de printare fara alteram calitatea printata.

Unitatea de măsura a rezoluţiei
Un termen mai este de pixeli pe inch. Ecranele video sunt aproape universal evaluate in puncte. Acestea se referă la distanţa dintre sub-pixelii roşu, verde şi albastru, iar 3 puncte alcătuiesc un pixel. Producatorii de monitoare folosesc termenul de „dot trio”, de măsurare a distanţei dintre centrele de grupuri adiacente de trei puncte / dreptunghiuri / pătrate de pe ecran CRT. Monitoare folosesc de obicei tvalori de 0,39, 0.33, 0.32, 0.29, 0.27, 0.25, si de 0,22 mm.
DPI nu este utilizat pentru a descrie numărul de puncte per inch într-un print digital. Până la un punct, imprimante cu DPI mai mare produce rezultate mai clare şi mai detaliate. O imprimantă nu are neapărat o singură măsurare DPI, este dependentă de modul de imprimare, care este, de obicei, influenţată de setările driverelor. Intervalul de DPI acceptat de către o imprimantă este dependent de tipul imprimantei si de tehnologia de printare. O imprimanta matriceala, de exemplu, foloseste o panglică cu cerneală, şi are o rezoluţie relativ mică, de obicei, în intervalul de 60 – 90 DPI. O imprimanta cu jet de cerneala prin duzele spray-uri are o rezolutie de 300-600 DPI . O imprimantă cu laser, care aplică toner printr-o încărcare electrostatică controlată, poate printa în intervalul de 600 la 1800 DPI.
Măsurarea rezolutiei unei imprimante de multe ori trebuie să fie considerabil mai mare decât rezolutia unui ecran video, în scopul de a avea rezultate de calitate superioara.
Procesul de imprimare sau print digital ar putea necesita o zona de patru până la şase puncte în scopul de a reproduce fidel culoarea conţinută într-un singur pixel. O imagine care este de 100 de pixeli poate necesita o dimensiune de 400 la 600 de puncte în lăţime, la printare digital. In cazul în care imaginea are 100 × 100 pixeli, pentru a fi imprimata în interiorul unui pătrat de un inch, imprimanta trebuie să fie capabila de o rezolutie de 400 – 600 puncte pe inch, în scopul de a reproduce, prin print digital, cu exactitate imaginea.

DPI sau PPI în fişiere digitale de imagine
DPI se referă la densitatea fizică de puncte a unei imagini atunci când aceasta este reprodusă ca o entitate fizică, reală, de exemplu printate digital pe hârtie, sau afişate pe un monitor. O imagine digitala stocata nu are dimensiuni fizice inerente, măsurate în inci sau centimetri. Unele formate digitale de fişiere pot înregistra o valoare DPI, sau mai frecvent un PPI (pixeli per inch), valoare, care urmează să fie utilizata la printarea digitala a imaginii. Aceasta valoare permite imprimantei sa cunoasca dimensiunea dorită a imaginii, sau în cazul imaginilor scanate, dimensiunea obiectului original scanat. De exemplu, o imagine bitmap poate măsura 1000 × 1000 pixeli va avea o rezoluţie de 1 megapixeli. O imagine poate fi, de asemenea, reformata pentru a modifica numărul de pixeli şi, prin urmare, dimensiunea sau rezoluţia imaginii, dar acest lucru este destul de diferit de la stabilirea pur şi simplu a unei noi rezolutii pentru fişier.
Pentru imagini vectoriale, nu există un echivalent de re-eşantionare a unei imagini atunci când aceasta este redimensionată, şi nu există nici PPI în fişier, deoarece acesta este independent de rezoluţie (printuri la fel de bune la toate dimensiunile). Alte formate, cum ar fi PDF, sunt în primul rând formate vectoriale, care pot avea elementebitmap inserate în ele. În aceste formate rezolutia este ajustata pentru a se potrivi atunci când dimensiunea de imprimare ţintă a fişierului este schimbata.

Procesul de tipar offset
Cel mai comun tip de offset este derivat din procesul de fotografie de compensare, care implică si substanţe chimice sensibile la lumina şi tehnici fotografice pentru a transfera imagini şi din materiale originale pe plăci de tipar. În utilizarea curentă materialele originale pot fi elemente foto şi text. Cu toate acestea, este mult mai obisnuit ca materialul sursă sa existe doar ca fisier într-un sistem de editare digitală.
Imprimarea offset pe o pagină de hartie este de obicei folosita pentru imprimarea de ziare şi reviste pentru producţia de mare viteză.
Cerneala este transferată de la conducta de cerneală pe hârtie, în mai multe etape: conductă de cerneală – role ductor – role de distributie – role de transfer – rola cu cauciuc pentru transferul de cerneala de pe role pe placa de imprimare – placa de imprimare – hirtie.

Procesul de imprimare
Procesul actual de tiparire este destul de complicat. Una dintre funcţiile cele mai importante în procesul de producţie este pre-press-ul. In această etapă se asigură că toate fişierele sunt procesate în mod corect pentru tipărire sau print digital. Aceasta include convertirea la modelul propriu de culoare CMYK, finalizarea fisierelor, precum şi crearea de plăci pentru fiecare culoare.

Print digital
Printarea digitală ca metoda de imprimare, de obicei, se referă la o printare profesională pe un format mediu, ca dimensiune a hartiei, folosind tehnologia  laser. Printul digital are un cost mai mare pe pagină decât metodele tradiţionale de tipărire ofset, dar acest preţ este, de obicei, compensat de facilitatea unor tiraje reduse. De asemenea, permite imprimarea la cerere, în timp scurt, şi chiar o modificare a fisierului printat (date variabile), cu fiecare colala de hartie printata. Capacitatea de tot mai mare a imprimantelor digitale de a produce serii mai mari de printare, de mii de formate, la un preţ tot mai scăzut face ca printul digital sa fie o  optiune din ce in ce mai utilizata.
Principalele diferenţe dintre tipar digital şi metodele tradiţionale, cum ar fi litografie, flexografie, gravură, sau offset rezulta din costuri si din timp, procesul de print digital apropiindu-se tot mai mult de calitatea celui offset. Cele mai comune metode, de print digital, includ imprimante cu jet de cerneală sau laser pe o mare varietate de substraturi, inclusiv hârtie, hârtie foto, pânză, sticlă, metal, marmură şi alte substanţe.
În multe din procesele de print digital, cu cerneală sau cu toner se utilizeaza  formarea unui strat subtire pe suprafata mediului de imprimat. Acesta este folosit ca element de aderare la substrat, prin utilizarea unui cuptor in procesul de uscare-fixare.
Printul digital are multe avantaje fata de metodele traditionale. Dintre acestea amintim:
• DTP ieftin –  posibildeoarece procesele digitale ocolesc necesitatea de plăci de imprimare offset, si/sau cromalin;
• Printare de date variabile – foloseşte baze de date bazate pe fişiere de printare pentru personalizarea in masa sau individuala, punctuala, a materiale printate digital;
• Printare personalizata – printul digital este folosit si pentru imprimare personalizata, de exemplu, cărţi pentru copii personalizate cu numele copilului sau albume de fotografie (cum ar fi albumele de nuntă), etc.;
• Publicitate – este dince in ce mai folosit pentru publicitate de evenimente, spectacole, comerciala, în campanii personalizate de direct mail, etc.;
• Fotografii – imprimarea digitală a revoluţionat imprimarea-printarea  fotografiilor în ceea ce priveşte capacitatea de retuşare şi corectia de culoarea  a fotografieei înainte de printare.

DTP
Desktop Publishing (DTP) este crearea de materiale tipăribile sau printabile, cu aspect de pagină finala, pe un computer personal. Atunci când este utilizat corect dtp-ul poate genera elemente atractive şi de calitate in materialele printate. Tehnologia actuala, prin softurile specializate, permite  atelierelor de print digital sa produca si sa publice o gamă largă de materiale printate, de la meniuri şi flyere, la cărţi, reviste si ziare fără acele cheltuieli, uneori prohibitive, ale tiparului offset.
Toate documentele sunt digitalizate din punct de vedere tehnic, si sunt limitate în dimensiuni doar de memoria calculatorului sau spaţiu de stocare de date in calculator.
Paginile virtuale vor fi în cele din urmă printate, şi necesită, prin urmare, parametrii de hârtie, care coincid cu dimensiunile standard de hârtie „A4”, „letter”, „A3”, „SRA3”, etc. Programele de editare desktop permit si dimensiuni personalizate pentru printare pe formate de afişe, panouri, brosuri. Pagina virtuala pentru printare poate fi vizualizata pe un monitor în mod WYSIWYG. Fiecare pagina pentru printare are o serie de caractristici cum ar fi marginea de hârtie, zona de tipărit, marigini de taiere, semne tehnologice pentru tipar sau print si semne tehnologice pentru finisare.
O pagină web este un exemplu de pagina electronică, care nu este constrânsă de parametri hârtiei virtuale. Cele mai multe pagini electronice pot fi dinamic redimensionate, determinând scalarea conţinutului.
Paginile folosesc si şabloane pentru a copia în mod automat elemente de legătură şi stiluri de design grafic la toate paginile unui document. Elemente legate pot fi modificate fără a fi nevoie de a schimba fiecare instanţă a unui element de pe paginile care utilizează acelaşi element. Paginile de master pot fi, de asemenea, folosite pentru a aplica stiluri de design grafic la pagina de numerotare automata.
Aspectul paginii este procesul prin care sunt stabilite pe pagina elementele de ordonat, şi pozitionat. Principalele tipuri de componente care urmează să fie stabilite pe o pagină includ text si imagini.

Brosura / pliant
O broşură este un tip de prospect. Broşurile sunt piese de publicitate folosite, în principal pentru a prezenta o companie sau organizaţie, si care informeaza cu privire la produsele si/sau serviciile oferite. Sunt distribuite prin poştă, inmanate personal sau plasate în rafturi.
Cele mai comune tipuri de brosuri sunt cele cu o singura foaie printata pe ambele fete. Brosura are 1, 2, 3 sau 4 biguri (linia pe care se face plierea filei). Bigul determina o faltuire (indoire) a filei, iar modurile de faltuire (indoire) sunt acordeon sau „in forma de Z”, „in forma de C” si  „fereastra”.

Flyer
Fluturas, foaie volantă sau prospect, este o forma de publicitate de hârtie destinata unei distributii la scara largă şi sunt de obicei distribuite în locuri publice.
Fluturasii pot fi utilizati de persoane fizice, întreprinderi, organizaţii la:
• promovarea unui bun sau serviciu, cum ar fi un restaurant sau club de noapte;
• convingerea sau trimiterea unui mesaj social, religios, sau politic în activităţi politice de campanie. Fluturasii au fost folositi si în conflicte armate: de exemplu, propaganda ca o tactică de război psihologic;
• recrutarea de personal sau de membri;
• lansarea unui eveniment, cum ar fi un concert de muzică, festival sau miting politic.

Există mai multe formate diferite de fluturasi:
• A4, A5;
• DL (dimensiune plic);
• A6 (dimensiune carte poştală).
Flyerele sau fluturasii sunt ieftine iar utilizarea lor pe scară largă a intensificat  răspândirea sistemelor de desktop publishing. În ultimii ani, producţia de flyere prin intermediul serviciilor de imprimare si/sau printare a fost înlocuita de serviciile de internet, clienţii putind trimite şi primi produsele finale prin e-mail.

Mape de Prezentare
O mapa de prezentare este un fel de dosar, care contine pentru organizare şi protecţie. Mapele de prezentare, de obicei, constau dintr-o coala de hârtie mai groasa, rigida, pliat in doua, cu buzunare în scopul de a păstra documentele de hârtie. Mapele de prezentare pot fi printate sau simple si sunt folosite, printre altele, ca un instrument pentru prezentari de afaceri, pentru clienti sau pentru a ajuta la procesul de vanzare.
Utilizările unei mape de prezentare
Mapele de prezentare pot avea stiluri diferite, pentru a se potrivi cu scopul dorit. De exemplu o societate care promoveaza un produs nou şi vrea să arate clienţilor toate beneficiile produsului într-un mod organizat, cu fise si documente pentru a fi distribuite delegaţilor sau potentialilor clienti.
Mapele de prezentare au de regula o dimensiujne standard 22×30,5 cm cu unul sau două buzunare. Mapa poate avea un burduf de 4-5 mm pentru a permite o cantitate mai mare de materiale ce vor fi introducse in mapa.

Carti de vizită
Cartile de vizită sunt un fel de mini fisa care poartă informaţii de afaceri despre o companie sau individ. Acestea sunt împărţite, în timpul introducerii formale, ca un avantaj şi un ajutor de memorare. O carte de vizită include, de obicei, numele,  companie (de obicei cu un logo) si informatii de contact, cum ar fi adresa, numărul de telefon, numărul de fax, adresa de e-mail şi site-ul. Aceasta poate include, de asemenea, contul bancar şi codul fiscal. Tradiţional cardurile aveau un text simplu şi negru pe fond alb, astăzi, o carte de vizita de afaceri, profesionista, va include unul sau mai multe elemente de design vizual.

Ecuson
Un ecuson este un accesoriu care contine elemente de identificare ale unei inntitutii sau companii, care este afisata pentru a facilita identificarea. Acestea sunt folosite si pentru scopuri de branding in publicitate.
Ecusoane pot fi facute din metal, plastic, piele, textile, cauciuc, etc, iar acestea sunt de obicei atasate la imbracaminte, vehicule, echipamente, etc Ecusoanele textile sau patch-uri pot fi fie tesute sau brodate, si pot fi atasate prin lipire sau cusute.

Poster
Un poster este orice coala de hartie tiparita conceput pentru a fi lipit sau fixat la un perete sau de o suprafata verticala. De obicei, un postere include atat elemente de text cat si de grafica, desi un poster poate fi integral textual sau sau in intregime grafic. Posterele sunt proiectate pentru a fi atragatoare pentru ochi dar in acelasi timp  trebuie sa fie si informative. Posterele pot fi utilizate pentru mai multe scopuri. Ele sunt un instrument utilizat frecvent de agentiile de publicitate (in special pentru anuntarea unor evenimente), politicieni, protestatari si alte grupuri care incearca sa comunice un mesaj. Posterele sunt, de asemenea, utilizate pentru reproduceri de arta, in special lucrari celebre si sunt, in general, ieftine in comparatie cu operele de arta originale.
Posterele publicitare au devenit un tip special de arta grafica in epoca moderna. Artistii au devenit figuri importante, iar forma lor de arta a fost transferata in reviste de publicitate si de specialitate.
In Statele Unite, posterele au fost in principal orientate spre nevoile de baza comerciale de a transmite un mesaj.
Pentru printarea posterelor sunt folosite tehnici diverse. In timp ce multe postere sunt printate in masa, posterele pot fi printate si in editii limitate. Cele mai multe afise sunt printate pe de o parte si nu au nimic pe spate, pentru aplicarea pe un perete sau alta suprafata verticala. Posterele, de obicei, sunt printate pe coala mare in policomie.
Tipuri de postere – la inceput au fost folosite pentru publicitate. Posterele continua sa fie utilizate in acest scop, pentru filme, muzica (atat concerte si albume inregistrate), carti de benzi desenate, destinatii de calatorie, etc.

Calendar
Un calendar este un sistem de zile de organizare pentru scopuri sociale, religioase, comerciale, sau administrativ. Un calendar este, de asemenea, un element fizic (de multe ori de hartie). Aceasta este cea mai comuna utilizare a cuvantului. Calendarele pot fi printate personalizate sau generic. Personalizarea prin printare digitala are avantajul unor costuri reduse ca si avantajul tirajelor reduse. La printare se personalizeaza suportul calendarului sau fiecare fila, cu datele companiei sau alte date la cererea clientului.

Felicitare
O felicitare este o carte ilustrata, fiind un mod de exprimare a sentimentelor. Desi felicitarile sunt, de obicei, date la ocazii speciale, cum ar fi zilele de nastere, de Craciun, da Paste sau alte sarbatori, ele sunt, de asemenea, trimise pt a comunica anumite mesaje. Felicitarile sunt, de obicei, ambalate, cu un plic, si sunt distribuite in sute de exemplare. Felicitarile, ca si plicurile aferente, sunt printate pe diverse tipuri de hartie sau cartoane, in tonuri de gri sau in policromie. Printarea digitala ofera avantajul personalizarilor multiple si al printarii in tiraje mici. Printarea se poate face pe o fata sau pe ambele fete ale felicitarii.

Plicuri
Un plic este un element comun de ambalare, de obicei, realizate din hartie subtire. Acesta este proiectat sa contina un obiect plat, cum ar fi o scrisoare sau o carte postala.
Plicurile traditionale sunt realizate din foi de hartie taiate la una din cele trei forme: un romb, o cruce sau un zmeu. Aceste forme permit crearea structurii plicului prin plierea in jurul unei zone centrale.

Datorita acestor tip de plicuri, este posibila printarea de text sau grafica direct pe plicuri, cu o imprimanta cu laser. Acest proces face posibil un marketing personalizat, avand avantajul costurilor reduse datorita printului digital.

Foi cu antet
Un antet este pozitionat in partea de sus a unei foi de hartie. Aceasta pozitie, de obicei, consta dintr-un nume (sau denumire de companie) si o adresa, si un logo sau un design si, uneori, un model de fundal. Termenul „antet” este adesea folosit cu referire la intreaga foaie de printat cu un astfel de titlu.
Majoritatea foilor cu antet sunt printate in format A4 dimensiuni (210mm x 297mm), desi, ocazional pot fi si in format A5 (148mm x 210mm), sau alte dimensiuni personalizate. Exista anumite informatii care sunt necesare pentru a fi afisate: numele companiei, adresa sediului social, telefoane, adresa de e-mail. Printarea acestor foi cu antet se face pe diverse tipuri de hartie, dupa preferintele clientului. De asemenea printarea se poate face monocrom sau in policromie.

Etichete adezive
O eticheta este o bucata de hartie, polimer, panza, metal, sau din alt material aplicat pe un ambalaj sau un produs, pe care este printata o informatie referitoare la produs, adrese, etc. O eticheta poate fi, de asemenea, printata direct pe ambalaj sau produs.
Etichetele au multe utilizari: identificarea produsului, publicitate, avertismentele, etc. Etichetele printate digital, pot avea elemente speciale de securitate
Cele mai comune etichete sunt:
• permanente – n mod normal nu sunt concepute pentru a fi eliminate fara ruperea lor, deteriorarea suprafatei de baza, sau fara utilizarea solventilor. Puterea de aderenta si de viteza pot fi, de asemenea, variate. De exemplu, o aderenta deplina poate fi aproape instantanee, sau eticheta poate fi usor de indepartat imediat dupa lipire (pentru o perioada scurta).
• curatabile – aderenta este destul de puternica si nu va cadea in conditii normale, dar eticheta pot fi indepartata relativ usor, fara ruperea materialului de baza si fara  a lasa urme suprafata veche.
• ultra-curatabile – concepute in principal pentru utilizarea pe coperti de carte si pe sticla. Atunci cand sunt indepartate aceste etichete nu lasa nici un fel de reziduuri.
• etichete la temperaturi joase – au o limita de temperatura de -40 de grade Celsius si sunt potrivite pentru utilizarea in congelator.
Eticheta este de obicei acoperita pe o parte cu adeziv si, de obicei, printata pe cealalta parte. Materialul pentru etichete poate fi din hartie, polimer, tesatura, etc.
Etichetele sunt printate de obicei pe hartie autocolanta, mata sau lucioasa. Printarea acestora se poate face alb negru sau in policromie. Dupa printare, etichete sut finisate prin taiere la format sau prin stantarea acestora in formele dorite de client.

Meniu